Maricica Tîrșa poezii

Trezește-mă, când noaptea se va duce! În poala zorilor vreau să mă-nchin. Și pentru somnul liniștit și dulce, Cu mulțumiri, la Tine vreau să vin. Trezește-mă, când ziua e pe prag, Când luna pregătită-i de culcare, Să vin să-ți mulțumesc, Părinte drag Și slavă să-ți aduc prin închinare. Această zi cu Tine vreau să fiu. Pe urma Ta îmi voi potrivi pasul, Să pot să te întreb unde nu știu Și-n orice clipă să îți aud glasul. Căci ziua fără TINE e pustie, Iar viața fără TINE e suspin, Rămâi cu mine, Doamne-o veșnicie! ȘI calea TA arată-mi cum s-o țin.  ✍ Maricica Tîrșa 

Nu știu de mi se cuvine  Să urc, Doamne, pân' la Tine  -Vreau să zbor.  -Ce te ține? -Mi-s aripile străine  Și nu știu,mi se cuvine, Să urc, Doamne,  Pân' la Tine? Mă încurc  De o șoaptă.  -Dă-mi povață înțeleaptă Și te rog, de vrei,m-așteaptă, Să mai urc  Încă o treaptă.  ✍ Maricica Tîrșa