Maricica Tîrșa poezii

Să ne iubim între noi, N-a fost poruncă, a fost sfat, Fiindcă TU liberi ne-ai creeat. O,Doamne, nu te-am ascultat! Și-acum suntem în suflet goi Și-avem nevoi,multe nevoi. Ai spus mereu:,,-Luați aminte! " Și de dureri veți fi feriți, Dar noi ne-am lăsat ispitiți Și am îngenuncheat cuminți, În fața celui care minte, Uitând că Tu ne ești Părinte. Când ți-ai trimis Fiul iubit Să ne scape de prigoană, Noi i-am făcut din spini coroană, Și L-am uitat într-o icoană Pe cruce, Doamne, răstignit. Cât am greșit, cât am greșit! Azi stăm cu lanțuri la picioare, Împărți-ți în stăpâni și sclavi De cei care se cred grozavi, Ei prea puțini,noi prea firavi Și doar iubind pe fiecare, Vom mai putea primi salvare. ✍ Maricica Tîrșa

Eu sunt mic,Tu mă faci să par mare, Când nu pot să mai trec prin furtună Și îți stau lăcrimând la picioare, Tu ești Cel ce mă ține de mână. Simt atunci cât îmi ești de aproape, Te ating...ducând mâna la piept, Cu lumină mă curăți pe pleoape Și-mi arăți încotro să mă-ndrept. ✍ Maricica Tîrșa

  Furtunile se nasc din adieri ușoare, În poala lor iubirile se frâng.  Culege-mă cu grijă, ca pe-o floare  Și poartă-mă, în buzunarul stâng.  ✍ Maricica Tîrșa

Viața e o cale, o cale Uneori cu gust amărui  Pe care ești tu cu urmele tale,  Pe care e EL, tu și urmele Lui.  ✍ Maricica Tîrșa