Tu, inimă, te scalzi în valuri de durere, Prin ceața vieții pășești adeseori tăcută, - ,,Când nu mai crezi, să cânți mai ai putere?" Te-ntreb, fiindcă ești netedă, n-ai nicio cută. - Când ceața-mi dă târcoale , eu mă rog nu cânt. Urmez vocea ce mă ghidează cu blândețe Și orice îndoială risipită-i de vânt, Din rugăciune-mi iau putere și tandrețe. Te simt ades cum tremuri și pui lacăt la ușă, Apoi ridici zăvorul pentru cei supărați, Aduni durerea lor ,o transformi în cenușă Și le spui printre lacrimi:-Nu intrați încălțați! Ascultă sfatul meu ,inimă, fii atentă, Viața-ți poate aduce multe provocări, Iar lumea uneori, e rece ,violentă, Te calcă în picioare și n-are remușcări. ✍ Maricica Tîrșa