Maricica Tîrșa poezii

Răsărit de poveste Printre raze celeste, Vara face risipă Încă-o zi se-nfiripă. Pe nisipul fierbinte, Se văd pași fără ținte Marea vine să-i spele Și să-i scape de rele. Undeva lângă mal, Se revoltă un val Supărat e pe-o rază, Că l-a ars la amiază. Cerul pare neclar Un micuț felinar, Mângâiat de zefir, Se declară martir. În amurg de cuptor, Ziua pleacă ușor Și zâmbind cu sfială Se transformă-n petală. Cad petale de timp Din acest anotimp Pe aceeași cărare, Se întorc la chemare. ✍ Maricica Tîrșa 

Eu am crezut că m-ai uitat,  Fiindcă pe cruce Te-am urcat, Dar Tu ,m-ai binecuvântat, Ce scurt e drumul spre păcat!  Și am crezut că nu mă știi, Când nopțile-mi erau pustii, Dar te găseam la căpătâi, Ce bucuroasă sunt când vii! Când soarele îmi bate-n geam, Tu ești la fel,cum te știiam, Îmi ești și cale și balsam,  Ce fericită-s că te am! ✍ Maricica Tîrșa 

Cuminți precum floarea de tei, Trec oamenii prin anii grei  Nu mai au zâmbet și nici leac, Doar privesc,ascultă și tac. Cu sufletul plin de poveri, Pășesc parcă spre nicăieri ... Se duc încet către apus  Și nu mai au nimic de spus.  Au muncit mult și-au tot sperat, Dar din rău în mai rău au dat Și azi profund dezamăgiți  Își pun nădejdea doar în sfinți.  ✍Maricica Tîrșa 

Nu-i bogat cel care are, E bogat cel ce împarte Faptele ne dau valoare, Din ce dăm ne facem parte. Prea multe, nimeni nu are Și sunt mulți cei care cer Nu la toți le dăm crezare, Însă nu toți sunt la fel. Numai Domnul știe lumea, Dar să dea oricine poate De-mpărțim cu alții pâinea, Vom avea în cer de toate. ✍ Maricica Tîrșa 

Când ți s-a umplut paharul Că ai fost tratat nedrept, Să-nchizi iute cu fermoarul Buzunarul de la piept. Pune anunț de îndată Pentru cine n-a-nvățat, Că în suflet, niciodată, Nu se intră încălțat. ✍ Maricica Tîrșa 

  M-a trecut viața prin frig, Însă n-am putut să strig. Numa'-n gând am spus usor: -Doamne, dă-mi tu ajutor!  M-a trecut viața prin foc  Și nu mi-a plăcut deloc. Nu m-a ars, m-a încercat, Să vadă de sunt curat.  N-am să spun că mi-a fost greu, Am primit și ce-am vrut eu, Dar toate au fost cu-n rost, Să fiu astăzi ce n-am fost... Viață, m-ai făcut om mare, Nu de succes, de valoare. ✍ Maricica Tîrșa 

Lasă să cadă vălul gros Și vei vedea lumina Nu te sfii,către Hristos, Întinde și tu mâna. Durerea ce nu poți s-o spui La nimeni, niciodată, S-o-ncredințezi în mâna Lui, El vindecă și iartă. ✍Maricica Tîrșa