Omul a ales să tacă

Cuminți precum floarea de tei,

Trec oamenii prin anii grei 

Nu mai au zâmbet și nici leac,

Doar privesc,ascultă și tac.

Cu sufletul plin de poveri,

Pășesc parcă spre nicăieri ...

Se duc încet către apus 

Și nu mai au nimic de spus. 

Au muncit mult și-au tot sperat,

Dar din rău în mai rău au dat

Și azi profund dezamăgiți 

Își pun nădejdea doar în sfinți. 

✍Maricica Tîrșa