Ne-am împărțit stârnind furtuni, În oameni răi și oameni buni, În cei săraci și cei avuți Și îți tot cerem să ne-ajuți. Tu vrei să ne ajuți, îți pasă, Dar cum, când teama nu ne lasă Și ne tot cheamă înapoi? (Să facă alții pentru noi!) Cât omul pe nimic se vinde, Răul lumii se extinde Tăcerea ne face părtași Păcat de țară și urmași. ✍ Maricica Tîrșa
M-a trecut viața prin frig, Însă n-am putut să strig. Numa'-n gând am spus usor: -Doamne, dă-mi tu ajutor! M-a trecut viața prin foc Și nu mi-a plăcut deloc. Nu m-a ars, m-a încercat, Să vadă de sunt curat. N-am să spun că mi-a fost greu, Am primit și ce-am vrut eu, Dar toate au fost cu-n rost, Să fiu astăzi ce n-am fost... Viață, m-ai făcut om mare, Nu de succes, de valoare. ✍ Maricica Tîrșa
Cuminți precum floarea de tei, Trec oamenii prin anii grei Nu mai au zâmbet și nici leac, Doar privesc,ascultă și tac. Cu sufletul plin de poveri, Pășesc parcă spre nicăieri ... Se duc încet către apus Și nu mai au nimic de spus. Au muncit mult și-au tot sperat, Dar din rău în mai rău au dat Și azi profund dezamăgiți Își pun nădejdea doar în sfinți. ✍Maricica Tîrșa
Comentarii
Trimiteți un comentariu