Lacrimi din cer

Câțiva stropi luați pe datorie,
Au căzut în zori ca un balsam,
Pe țărâna arsă din câmpie
Și-au plecat fără să-mi bată-n geam.

S-au grăbit ca nu cumva să-i vadă,
Soarele cu razele-i de foc
Și-au lăsat pământul fără roadă
Și ușor crăpat, din loc în loc.

Au tot strigat după ajutor,
Florile și spicele de grâu,
Dar norii sau dus în treaba lor,
Iar când sau întors, era târziu...

Câțiva stropi luați pe datorie,
Învăluiți parcă în mister,
Au căzut în zori, dar cine știe,
A fost ploaie sau lacrimi din cer...?

✍ Maricica Tîrșa