De vorbă cu lacrima


O șterg, nu se oprește, curge iar și iar...
-Ce cauți pe obrazul meu,bob de cristal?
Din ce izvor te-ai revărsat?
-Eu am venit, fiindcă tu m-ai chemat...
Avea-i în suflet prea multă durere
Și am venit s-o spăl cu a mea putere.
O,te-ai lăsat de mine învinsă,ce păcat!
Îți spăl durerea și-am plecat.
-Tu nu mă poți învinge niciodată,
Chiar dacă am fața-nlăcrimată.
-Vezi,acum gândești mai bine.
Zâmbește, ca să scapi de mine!
Eu îi zâmbesc,ea a plecat.
Poate izvorul i-a secat.
-Bob de cristal, îți dau de știre:
De azi,plâng doar de fericire.

✍ Maricica Tîrșa 


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Păcat de țară și urmași

Viață, m-ai făcut om mare

Omul a ales să tacă