Maricica Tîrșa poezii

Răsărit de poveste Printre raze celeste, Vara face risipă Încă-o zi se-nfiripă. Pe nisipul fierbinte, Se văd pași fără ținte Marea vine să-i spele Și să-i scape de rele. Undeva lângă mal, Se revoltă un val Supărat e pe-o rază, Că l-a ars la amiază. Cerul pare neclar Un micuț felinar, Mângâiat de zefir, Se declară martir. În amurg de cuptor, Ziua pleacă ușor Și zâmbind cu sfială Se transformă-n petală. Cad petale de timp Din acest anotimp Pe aceeași cărare, Se întorc la chemare. ✍ Maricica Tîrșa 

Eu am crezut că m-ai uitat,  Fiindcă pe cruce Te-am urcat, Dar Tu ,m-ai binecuvântat, Ce scurt e drumul spre păcat!  Și am crezut că nu mă știi, Când nopțile-mi erau pustii, Dar te găseam la căpătâi, Ce bucuroasă sunt când vii! Când soarele îmi bate-n geam, Tu ești la fel,cum te știiam, Îmi ești și cale și balsam,  Ce fericită-s că te am! ✍ Maricica Tîrșa 

Cuminți precum floarea de tei, Trec oamenii prin anii grei  Nu mai au zâmbet și nici leac, Doar privesc,ascultă și tac. Cu sufletul plin de poveri, Pășesc parcă spre nicăieri ... Se duc încet către apus  Și nu mai au nimic de spus.  Au muncit mult și-au tot sperat, Dar din rău în mai rău au dat Și azi profund dezamăgiți  Își pun nădejdea doar în sfinți.  ✍Maricica Tîrșa 

Nu-i bogat cel care are, E bogat cel ce împarte Faptele ne dau valoare, Din ce dăm ne facem parte. Prea multe, nimeni nu are Și sunt mulți cei care cer Nu la toți le dăm crezare, Însă nu toți sunt la fel. Numai Domnul știe lumea, Dar să dea oricine poate De-mpărțim cu alții pâinea, Vom avea în cer de toate. ✍ Maricica Tîrșa 

Când ți s-a umplut paharul Că ai fost tratat nedrept, Să-nchizi iute cu fermoarul Buzunarul de la piept. Pune anunț de îndată Pentru cine n-a-nvățat, Că în suflet, niciodată, Nu se intră încălțat. ✍ Maricica Tîrșa 

  M-a trecut viața prin frig, Însă n-am putut să strig. Numa'-n gând am spus usor: -Doamne, dă-mi tu ajutor!  M-a trecut viața prin foc  Și nu mi-a plăcut deloc. Nu m-a ars, m-a încercat, Să vadă de sunt curat.  N-am să spun că mi-a fost greu, Am primit și ce-am vrut eu, Dar toate au fost cu-n rost, Să fiu astăzi ce n-am fost... Viață, m-ai făcut om mare, Nu de succes, de valoare. ✍ Maricica Tîrșa 

Lasă să cadă vălul gros Și vei vedea lumina Nu te sfii,către Hristos, Întinde și tu mâna. Durerea ce nu poți s-o spui La nimeni, niciodată, S-o-ncredințezi în mâna Lui, El vindecă și iartă. ✍Maricica Tîrșa  

E vremea învierii  Pentru umanitate. Nu suntem dați uitării, La poartă iar ne bate.  Cu aceeași iubire Pe fiecare strigă: -Veniți la mântuire! EL cheamă, nu obligă.  E viu și ne vorbește, Nu îi recunoști glasul? Și astăzi se jertfește Să ne îndrepte pasul.  O ultimă chemare... Să nu-l lăsăm să plece! Fără a SA-ndrumare, În suflet ne e rece.        versuri Maricica Tîrșa 

Zăresc și azi doi ochi  căprui,  Cărări de basm ce nu mai sunt  Pășeam spre ei cu pas mărunt, Când mă simțeam a nimănui.  Mă despleteai ades de gânduri,  Cu șoapte-nmuiate-n iubire  Mi-ai fost și leagăn și psaltire, Măicuță mea, în  multe rânduri.  Când povesteam ca între  fete,  Mă dojeneai cu modestie  Azi inima îmi e pustie,  Că nu e nimeni să mă ierte.  De-aș putea cerul să-l descui,  Să te privesc ,să mă privești, Ți-aș spune ce mult îmi lipsești,  Ca tine mamă nimeni nu-i.  Mamele nu mor niciodată , Doar se întorc la Dumnezeu RUPTE  din rai ,ne sunt la greu, Balsam pe inimă și soartă.  ✍ Maricica Tîrșa 

 De mâine să nu ai teamă,  E plecat în viitor.  Clipa de acum te cheamă , Să fii blând și iubitor.  Pentru mâine griji nu-ți face,  Fiindcă mâine nu există.  Fă cu astăzi ce îți place,  Iar de pare greu, insistă.  ✍ Maricica Tîrșa 

,,În orice om o lume își face încercarea" Nu ne ajunge apa pe care a strâns-o marea, Să ne spălăm durerea ce-n oase ne-a pătruns,  Ne-am rătăcit pe cale și departe-am ajuns. Puțini mai stau de strajă la margine de gând, Din lipsă de iubire ni-i sufletul flămând Prin mărăcinii sorții călcăm desculți, și rar, Ne așezăm genunchii în rugă la altar. Credința e firavă ,iar ceața mult prea deasă, Doar iubirea mai știe cărarea către casă... Speranța adormită cotrobăie-n unghere Și scoate la iveală un stop de mângâiere . Văd raze de-nceputuri țâșnind din viitor, Iubirea ne arată o cale spre izvor. Scânteia se aprinde în suflete de ceară Și-n  lume  înflorește o nouă primăvară. ✍ Maricica Tîrșa

Într-o lume îmbâcsită cu minciuni și ură , Orice inimă rănită caută căldură. Oare care e secretul ca iubirea să nu moară,  Când o vorbă rătăcită face sufletul să doară?  Dacă dai și-aștepți să iei,celălalt îți dă ce are... Nu mereu primești ce vrei și așa strângi supărare.  Mulți spun vorbe fără rost și cu ele îți șterg din zâmbet, Însă toate au un cost, tu să nu îi calci pe suflet!  ✍ Maricica Tîrșa  Drepturi de autor rezervate 

Atunci când în viață eu mă simt răpus,  Cu lacrimi ÎL chem pe Domnul Isus.  Și de n-am pe nimeni și necazu'-i greu, Ajutorul vine de la Dumnezeu.  În genunchi la cruce mă așez  smerit: -Ajută-mă Doamne că m-am  rătăcit! Dă-mi  a ta iertare și de vrei mă îndrumă, Calea  luminează-mi să îți calc pe urmă.  În a mea durere pacea se strecoară.  Tu mă iei de mână, pentru-a câta oară? Și orice durere lângă TINE piere Bunul meu ISUS, Tu-mi ești mângâiere !  Brațul  tău puternic alungă suspinul Și din cupa vieții îmi arunci veninul. Fac o plecăciune din recunoștință,  Că ai sădit în mine curaj și credință.  ✍ Maricica Tîrșa 

Avem nevoie de iubire,  Suntem bătuți de vânt si ploi. Tristețea scrisă în privire, Arată durerea din noi.  Iubire este din belșug,  Însă o dăm la schimb ca-n piață Așa ne punem singuri jug, Adunând tristețe pe față.  Chemarea Lui e încă vie: -Veniți toți cei împovărați! Iubirea Lui fără sâmbrie Ne-o dă la toți,luați,luați!  Din ce luăm să împărțim, În dar așa cum am primit  Și între noi să ne iubim, Curat,cum doar EL ne-a iubit. ✍ Maricica Tîrșa 

Când lumina a venit, În palma SA m-am cuibărit Am povestit mult,despre tot Așa am înțeles... CĂ POT. La porți străine nu mai bat, Ieri am cerut, azi am de dat Și dau pân' la ultimul gram, Fiindcă am înțeles... CĂ AM. Dar tot ce dau vine de sus, Calea mea duce la ISUS, În pieptul meu EL este viu, Tot EL m-a învățat... SĂ FIU. ✍Maricica Tîrșa 

Omul bun iartă și uită, Vorba lui e chibzuită.  Trece multe sub tăcere  Și în schimb nimic nu cere.  Îl doare ca pe oricare Toate vorbele amare,  Dar durerea nu-l oprește,  Chiar și rănit te iubește.  N-are timp de judecată, Dă și nu cere răsplată. E-nvelit cu modestie, Fapta lui Domnul o știe.  Vrea de bine să te legi,  Dar te lasă să alegi. Să scăpăm de amăgire, Unde-i forță nu-i iubire.  ✍ Maricica Tirsa 

Sunt oameni ce te pot iubi, Indiferent ce ai face. Când de necaz te vei izbi, Sunt oameni ce te pot iubi Lângă ei poți din nou zâmbi, Iubirea lor te reface. Sunt oameni ce te pot iubi, Indiferent ce ai face. Sunt oameni ce nu te iubesc, Indiferent ce ai face. Cei care de rău te vorbesc, Sunt oameni ce nu te iubesc Dar nu te teme, e firesc! Zâmbește și dă-le pace! Sunt oameni ce nu te iubesc, Indiferent ce ai face. ✍ Maricica Tirsa 

Azi încă un an primești. Viața  să-ți  fie ușoară,  Lângă cei ce îi iubești La mulți, mulți ani surioară! Să-ți  dea Domnul fericire Și multă pace în suflet, Să porți soarele-n privire Și pe față numai  zâmbet. ✍ Maricica Tîrșa 

M-a pus viața  la-ncercare Fiindcă a vrut să mă-nvețe, Că în lumea asta mare Sunt oameni cu multe fețe. A știu c-o să mă doară, Dar i s-a părut firesc, Crezând că a doua oară Eu voi ști să mă feresc. Dar eu am întors obrazul Și pe-o parte și pe alta, Iar când a venit necazul, Am crezut c-așa e soarta. Întrebarea  mi-e firească -Viață, ce n-am învățat? -I-ai lăsat să te lovească, Dar nu pe toți i-ai iertat. Necazul nu-i de la soartă. Nu ne bate Dumnezeu. Lecția  neînvățată, Ne doare așa de rău.    ✍ Maricica Tîrșa 

La o ușă cenușie, Un om cumpără o clipă. Oameni mulți încep să fie La o ușă cenușie  Stau pe hol, sau pe hârtie  Să-i înțepe în aripă. La o ușă cenușie, Un om cumpără o clipă.  Azi nu vă spun poezie, Se-ntâmplă-n realitate. Și mi-e inima pustie, Azi nu vă spun poezie. De la ușa cenușie,  Unii oameni primesc moarte.  Azi nu vă spun poezie, Se-ntâmplă-n realitate.  Aplecați de grea povară, Plătim pentru libertate. Doamne, mult vor să ne ceară! Aplecați de grea povară, Ne i-au orice primăvară  Și-n schimb ne dau pașapoarte. Aplecați de grea povară, Plătim pentru  libertate.  ✍Maricica Tîrșa 

Mulțumim Planetă-Albastră Pentru soare, pentru vânt, Mamă Terra,mama noastră,  Azi îți facem  legământ.  Vom păstra zarea senină, Poarta către Dumnezeu  Și cu a noastră lumină, Te vom curăța de rău.  Îți vom aseza pe rană, Iubirea pură de frați  Latura noastră umană, Va răsună din Carpați.  Noi toți  vom găsi mijloace, Albe ca floarea de crin. Pe pământ să fie Pace, Și crenguțe de măslin . ----------------- Porumbeii să se joace, Cu crenguțe de măslin.         ✍ Maricica Tîrșa 

Pentru un viitor frumos, O vreme am umblat desculți... Durerea ne-a făcut adulți, Dar ne-a ajuns până la os. Ne-am învățat cu mai puțin Și-am fost cuminți, mult prea cuminți. De multe ori am strâns din dinți, Să fie mâine mai senin. Flămânzi și de durere roși, Ne-am mulțumit cu firmituri, Hrănind cu ele multe guri În timp ce ne vindeau...gogoși. Același adevăr trunchiat Primim și azi la mic-dejun, Dar astăzi nu ezit să spun: -Ajunge,NOI ,ne-am săturat! ✍Maricica Tîrșa 

Așa este omul când trece prin lume,  Adună nimicuri să-și facă un nume. Le strânge cu trudă, în suflet le bagă, Aceste nimicuri de cer îl dezleagă.  Târziu își dă seama, când viața îl doare,  Că tot ce a strâns nu are valoare.  Alegeri greșite luate din teamă,  L-au dus prea departe de casă, de mamă.  Privește în urmă cu lacrimi în barbă De Paști, de Crăciun, muncea ca să aibă  Azi vine acasă cu păr grizonat Și are un nume, dar toți l-au uitat...  ✍ Maricica Tirsa