O ultimă chemare

E vremea învierii 

Pentru umanitate.

Nu suntem dați uitării,

La poartă iar ne bate. 

Cu aceeași iubire

Pe fiecare strigă:

-Veniți la mântuire!

EL cheamă, nu obligă. 

E viu și ne vorbește,

Nu îi recunoști glasul?

Și astăzi se jertfește

Să ne îndrepte pasul. 

O ultimă chemare...

Să nu-l lăsăm să plece!

Fără a SA-ndrumare,

În suflet ne e rece.

       versuri Maricica Tîrșa