Mamele nu mor niciodată

Zăresc și azi doi ochi  căprui, 

Cărări de basm ce nu mai sunt 

Pășeam spre ei cu pas mărunt,

Când mă simțeam a nimănui. 

Mă despleteai ades de gânduri, 

Cu șoapte-nmuiate-n iubire 

Mi-ai fost și leagăn și psaltire,

Măicuță mea, în  multe rânduri. 

Când povesteam ca între  fete, 

Mă dojeneai cu modestie 

Azi inima îmi e pustie, 

Că nu e nimeni să mă ierte. 

De-aș putea cerul să-l descui, 

Să te privesc ,să mă privești,

Ți-aș spune ce mult îmi lipsești, 

Ca tine mamă nimeni nu-i. 

Mamele nu mor niciodată ,

Doar se întorc la Dumnezeu

RUPTE  din rai ,ne sunt la greu,

Balsam pe inimă și soartă. 

✍ Maricica Tîrșa