Viață, ce n-am învățat?
Fiindcă a vrut să mă-nvețe,
Că în lumea asta mare
Sunt oameni cu multe fețe.
A știu c-o să mă doară,
Dar i s-a părut firesc,
Crezând că a doua oară
Eu voi ști să mă feresc.
Dar eu am întors obrazul
Și pe-o parte și pe alta,
Iar când a venit necazul,
Am crezut c-așa e soarta.
Întrebarea mi-e firească
-Viață, ce n-am învățat?
-I-ai lăsat să te lovească,
Dar nu pe toți i-ai iertat.
Necazul nu-i de la soartă.
Nu ne bate Dumnezeu.
Lecția neînvățată,
Ne doare așa de rău.
✍ Maricica Tîrșa
Comentarii
Trimiteți un comentariu