Ne-am rătăcit pe cale
,,În orice om o lume își face încercarea"
Nu ne ajunge apa pe care a strâns-o marea,
Să ne spălăm durerea ce-n oase ne-a pătruns,
Ne-am rătăcit pe cale și departe-am ajuns.
Puțini mai stau de strajă la margine de gând,
Din lipsă de iubire ni-i sufletul flămând
Prin mărăcinii sorții călcăm desculți, și rar,
Ne așezăm genunchii în rugă la altar.
Credința e firavă ,iar ceața mult prea deasă,
Doar iubirea mai știe cărarea către casă...
Speranța adormită cotrobăie-n unghere
Și scoate la iveală un stop de mângâiere .
Văd raze de-nceputuri țâșnind din viitor,
Iubirea ne arată o cale spre izvor.
Scânteia se aprinde în suflete de ceară
Și-n lume înflorește o nouă primăvară.
✍ Maricica Tîrșa
Nu ne ajunge apa pe care a strâns-o marea,
Să ne spălăm durerea ce-n oase ne-a pătruns,
Ne-am rătăcit pe cale și departe-am ajuns.
Puțini mai stau de strajă la margine de gând,
Din lipsă de iubire ni-i sufletul flămând
Prin mărăcinii sorții călcăm desculți, și rar,
Ne așezăm genunchii în rugă la altar.
Credința e firavă ,iar ceața mult prea deasă,
Doar iubirea mai știe cărarea către casă...
Speranța adormită cotrobăie-n unghere
Și scoate la iveală un stop de mângâiere .
Văd raze de-nceputuri țâșnind din viitor,
Iubirea ne arată o cale spre izvor.
Scânteia se aprinde în suflete de ceară
Și-n lume înflorește o nouă primăvară.
✍ Maricica Tîrșa
Comentarii
Trimiteți un comentariu