Maricica Tîrșa poezii

 Ne-am împărțit stârnind furtuni, În oameni răi și oameni buni, În cei săraci și cei avuți Și îți tot cerem să ne-ajuți.  Tu vrei să ne ajuți, îți pasă,  Dar cum, când teama nu ne lasă  Și ne tot cheamă înapoi? (Să facă alții pentru noi!) Cât omul pe nimic se vinde,  Răul lumii se extinde  Tăcerea ne face părtași  Păcat de țară și urmași.  ✍ Maricica Tîrșa 

 

 

 

 

 

 

 

Plouă, plouă, plouă, Ora e târzie - Oamenii așteaptă, Domnul să  învie. Plouă, plouă, plouă... Slavă, slavă, slavă, Pentru EL în noapte- Ard pe la icoane Rugăciuni în soapte. Slavă, slavă, slavă... Vino,vino, vino... Coboară lumina- Peste lumânare Și ne spală vina. Vino, vino, vino... Cântă, cântă,cântă, Este adevarat- Bucurie mare, Isus a înviat! Cântă, cântă, cântă... ✍ Maricica Tîrșa 

Nu cere mai mult Uneori îți ajunge Să vezi doar un pas Chiar și atunci când Crezi că nu se mai poate Mergi înainte Nu nu ești sigur Lumina e cu tine Ea nu te lasă Privește bine E la un pas în față Da te ghidează Cu ea de mână Poți trece cu bine Prin întuneric Nu-ți fie teamă Lumina e Dumnezeu Încredete-n El ✍Maricica Tîrșa 

  Să ai zâmbetul doar pe buze Și  nu ascuns într-un sertar Și de-or veni să te acuze, Tu doar zâmbește, iar și iar. Să ai numai fapte curate, Albe ca neaua de Crăciun Și de te vor lovi prin spate, Tu doar zâmbește și fii bun. Să ai un crez,să ai o țară Și-un singur Dumnezeu în piept Și de-ți vor aduce ocară, Tu doar zâmbește și fii drept. ✍ Maricica Tîrșa 

Această zi ne-aduce, lângă crucea ta Doamne, Dar iubirea-ți curată, nu vrea să ne condamne Din marea ta iubire, la toți ne dai iertare, Peste păcatul noastru, ai așezat uitare. Noi,însă n-am uitat și greu ne-apasă vina, Că am făcut greșeala să răstignim lumina Venise-i să ne-aduci din ceruri vindecare Și ai fi vrut lumină să dai la fiecare. Azi ne stropim păcatul cu multă  umilință, Că în  loc de iubire,  noi ți-am dat suferință, În  loc de mângâiere,te-am răstignit pe cruce Toate acestea Doamne, în suflet le vom duce. ✍ Maricica Tîrșa

  Vine o vreme când frunza se pierde, Pe alei, spulberată de vânt S-a dus iute vara,mai ieri era verde, Toamna i-a țesut alt veșmânt. Vine o vreme, la om,ca la frunză, Știm bine nici omul nu scapă, Viața-i subțire, precum e o pânză Și intră, tot intră la apă. Vine o vreme...,dar cine nu știe? Că toamna ne iese în drum, Bine ar fi de-am avem bucurie Și-am trăi fericiți de acum... ✍ Maricica Tîrșa  

  Nu sunt croitor vestit, Însă pot să bag de seamă, Că ai sufletul cârpit, Rupt de la atâta teamă. Pe alocuri descusut Și destul de șifonat, Nu știu cine a putut... Și nici cum s-a întâmplat. Poate-i călcat în picioare, Că are prea multe cute. Nu mai are nici culoare, Iar buzunarele-s rupte. Vrei să te ajut?...E greu, Din nou nu știu să-l croiesc. Suflet face Dumnezeu, Eu pot doar să te iubesc! ✍ Maricica Tîrșa

  Sunt ochi care mai știu să plângă. Când de sub gene, lacrimi ies, De-ar avea un umăr lângă, Nu ar mai plânge așa des. Sunt ochi ce spun fără cuvinte Și spre mirarea tuturor, De ar fi cine să-i alinte, Nu ar plânge așa ușor. Sunt ochi ce nu știu să vorbească, Îi tot vedem privind în gol, De ar fi cine să-i iubească, În suflet n-ar avea viscol. Sunt ochi ce nu mai strălucesc, De atâta greu cât au strâns Și stau așa și mă gândesc; -Oare ei,Doamne, cât au plâns? ✍ Maricica Tîrșa 

Nu există om sub soare, Să nu aibă supărare, E o lecție în toate, De la naștere,la moarte. Cu credință și răbdare, Toate clipele amare, Trec așa cum au venit, Tot ce-ncepe,ia sfârșit. Oricât spui omule pot, N-ai putere să schimbi tot Și nici nu ți-ar folosi -Hai, zâmbește, orice-ar fi! ✍ Maricica Tîrșa  

(Poem haiku ) A venit toamna La fel de frumoasă și La fel de rece Și-a bătut cu stropi Chiar în fereastra noastră Închisă de vânt Am ieșit la geam S-o admir de aproape Mă fascinează Stătea în ploaie Într-un colț de trotuar Pe frunze moarte Acoperită Cu o manta de ceață De un gri închis Am privit-o lung O cât e de frumoasă Și cât de simplă Mi-a zâmbit curat Și mi-a spus să mă îmbarc De azi va fi frig Știe că o plac Sigur și ea mă place Și nu știu de ce Poate e firesc Sau poate pentru că eu M-am născut toamna ✍ Maricica Tîrșa 

Lasă norii să se ducă,iar de ploaia se revarsă, Să-ți fii propriul adăpost, pentru ziua furtunoasă. -Știi?..După orice furtună, răsare un curcubeu, Dacă-ți lași visul să treacă,prin mână lui Dumnezeu. Construiește visuri noi, unde-s ape liniștite Și-mpletește din culori, numai zile fericite. ✍ Maricica Tîrșa  

Tu,  inimă, te scalzi în valuri de durere,  Prin ceața vieții pășești adeseori tăcută,  - ,,Când nu mai crezi, să cânți mai ai putere?" Te-ntreb, fiindcă ești netedă, n-ai nicio cută.  - Când ceața-mi dă târcoale , eu mă rog nu cânt. Urmez vocea ce mă ghidează cu blândețe  Și orice  îndoială risipită-i de vânt,  Din rugăciune-mi iau putere și tandrețe.  Te simt ades cum tremuri și pui lacăt la ușă,  Apoi ridici zăvorul pentru cei  supărați,  Aduni durerea  lor ,o transformi în cenușă Și le spui  printre  lacrimi:-Nu intrați încălțați! Ascultă  sfatul meu ,inimă, fii atentă,  Viața-ți poate aduce multe  provocări,  Iar lumea  uneori, e rece ,violentă, Te calcă în picioare și n-are remușcări.  ✍ Maricica Tîrșa 

  Noi ne-am îmbolnăvit de îndoială Și căutăm în clinici tratament. Pentru această ,,nemiloasă boală", Credința-i singurul medicament. Îndoiala ne-a fost mereu stăpână, Zadarnic căutat-am doctorii, Credința e un leac la îndemână Și nu se cumpără din farmacii. Cu ea, putem spăla orice îndoială, A crede, e la fel cu a iubi Și nu ne cere nicio cheltuială, Doar cel ce crede, mai poate zâmbi. ✍Tîrșa Maricica

Am un zâmbet în plus  Și-l dau la preț redus,   Pe un zâmbet mai mic, Dacă-i autentic.  Cu dragoste-l ofer, Se poartă la rever, E de mare folos,  Te ridică de jos. Cu el poți să alini, Răni făcute de spini Și să capeți putere, Când treci printr-o durere.  L-am cules din suflet  Și-l schimb cu alt zâmbet,  Tu să-l dai mai departe,  Să-mpărțim bunătate.  Lumea să-și amintească,  C-a uitat să zâmbească,  Dar nu-l da pe nimic, Cere unul mai mic... ✍Maricica Tîrșa 

Cu ziua de azi,  Poți face minuni Ce e rău să scazi, Ce e bun s-aduni.  Pân' la asfințit,  Renunță la teamă  Și fii liniștit,  Teama se destramă.  O zi ,numai una, Din zori la apus, Păstrează lumina  Domului Isus.  Azi îți aparține,  Poți orice, insistă! Nu lăsa pe mâine,  Mâine, nu există... ✍ Maricica Tîrșa 

Azi dau spinii la o parte, Cu un zâmbet înțelept Cine-i are să îi poarte Eu nu mi-i mai prind în piept. De mă aflu la strâmtoare, Mângâi timpul efemer Apoi rup un colț din zare, Să văd cum este în cer. Las iubirea să mă-nvețe, Cum să dau și să primesc În cale nu-mi mai pun...bețe Fiindcă de astăzi, iubesc. ✍ Maricica Tîrșa 

Dacă întâlnești pe cale, Om cu mare supărare, Privește-i sufletul să vezi, Ce rană poți să îi pansezi. Curăță-i rana și te îndură, Să îi pui o picătură Din iubirea ta,un gram, Apoi unge cu balsam. Dacă fața-n lacrimi are, Rămâi liniștit, îl doare Ai răbdare nu te teme, Vindecarea cere vreme. Când s-a vindecat zâmbește, Poate chiar îți mulțumește, De se face nevăzut, Tu rămâi cu ce-ai făcut... ✍Maricica Tîrșa  

Suntem săraci când nu iubim Și-n loc să iertăm, părăsim Când ne gândim numai la noi Și dăm durerea înapoi... Suntem bogați, însă nu știm, Când n-avem bani să cheltuim, Dar putem cheltui-n neștire, Pe oamenii din jur iubire. ✍Maricica Tîrșa   

De mult nu mai cerșesc afecțiune, De vrei să pleci,eu n-am să te opresc, Dar de te răzgândești și vei rămâne, Cu sufletul am să te învelesc. Iubirea nu încătușează, Iubindu-te îți dau ce am mai bun Chiar dacă sufletul îmi sângerează, La ușă lacăt n-am să pun. ✍Maricica Tîrșa 

Unde simți că ești în plus, Să nu rămâi la povești. Tot ce-a fost de spus s-a spus Nu-ți stă bine să cerșești. Iubirea nu te coboară, Ea te urcă sus pe culme. Dacă nu îi iești comoară, La poartă nu-i mai fă urme. Ți-ai pus sufletul pe tavă Și-ai luat în schimb durere? Nu mai aduna otravă, Spune-i azi:La revedere! Chiar de sufletul te ceartă Și pe cale te oprește, Să nu te-ntorci niciodată Unde iubirea lipsește. ✍ Maricica Tîrșa  

O șterg, nu se oprește, curge iar și iar... -Ce cauți pe obrazul meu,bob de cristal? Din ce izvor te-ai revărsat? -Eu am venit, fiindcă tu m-ai chemat... Avea-i în suflet prea multă durere Și am venit s-o spăl cu a mea putere. O,te-ai lăsat de mine învinsă,ce păcat! Îți spăl durerea și-am plecat. -Tu nu mă poți învinge niciodată, Chiar dacă am fața-nlăcrimată. -Vezi,acum gândești mai bine. Zâmbește, ca să scapi de mine! Eu îi zâmbesc,ea a plecat. Poate izvorul i-a secat. -Bob de cristal, îți dau de știre: De azi,plâng doar de fericire. ✍ Maricica Tîrșa 

Doctore,eu am venit, Ca să mă faci fericit. Toată averea îți dau, Dacă îmi spui ce să iau. -Ia zilnic, pe nemâncate, Răbdare și bunătate. -Dar e greu, sunt furios, Ceilalți mă întorc pe dos... -Înțeleg, te pierzi cu firea, Pentru asta ia iubirea. -Dar costurile sunt mari... -Te învăț cum s-o prepari. Să faci exact cum îți spun: Ia din suflet ce-ai mai bun Și-împarte la fiecare, Fără nicio așteptare. Omule, fericit ești, Doar când dai, nu când primești. ✍ Maricica Tîrșa  

Cât încă mai există un mâine,  Undeva mai râde un copil.  Iar mama în brațe îl ține,  Cât încă mai există un mâine,  Se mai coace pe vatră o pâine,  În pădure se aude un tril. Cât încă mai există un  mâine,  Undeva mai râde un copil.  ✍ Maricica Tîrșa 

Vino,fericire, să bem o cafea! Și-ți voi povesti despre viața mea. Nu-ți voi spune multe să te plictisesc, Doar cu o cafea vreau să te servesc. Și-apoi dimineața, să-ți faci obicei, Zi de zi cafeaua cu mine s-o bei Și-am să uit pe veci că odinioară, Am băut o vreme cafeaua amară... ✍ Maricica Tîrșa 

Câțiva stropi luați pe datorie, Au căzut în zori ca un balsam, Pe țărâna arsă din câmpie Și-au plecat fără să-mi bată-n geam. S-au grăbit ca nu cumva să-i vadă, Soarele cu razele-i de foc Și-au lăsat pământul fără roadă Și ușor crăpat, din loc în loc. Au tot strigat după ajutor, Florile și spicele de grâu, Dar norii sau dus în treaba lor, Iar când sau întors, era târziu... Câțiva stropi luați pe datorie, Învăluiți parcă în mister, Au căzut în zori, dar cine știe, A fost ploaie sau lacrimi din cer...? ✍ Maricica Tîrșa  

Răsărit de poveste Printre raze celeste, Vara face risipă Încă-o zi se-nfiripă. Pe nisipul fierbinte, Se văd pași fără ținte Marea vine să-i spele Și să-i scape de rele. Undeva lângă mal, Se revoltă un val Supărat e pe-o rază, Că l-a ars la amiază. Cerul pare neclar Un micuț felinar, Mângâiat de zefir, Se declară martir. În amurg de cuptor, Ziua pleacă ușor Și zâmbind cu sfială Se transformă-n petală. Cad petale de timp Din acest anotimp Pe aceeași cărare, Se întorc la chemare. ✍ Maricica Tîrșa 

Eu am crezut că m-ai uitat,  Fiindcă pe cruce Te-am urcat, Dar Tu ,m-ai binecuvântat, Ce scurt e drumul spre păcat!  Și am crezut că nu mă știi, Când nopțile-mi erau pustii, Dar te găseam la căpătâi, Ce bucuroasă sunt când vii! Când soarele îmi bate-n geam, Tu ești la fel,cum te știiam, Îmi ești și cale și balsam,  Ce fericită-s că te am! ✍ Maricica Tîrșa 

Cuminți precum floarea de tei, Trec oamenii prin anii grei  Nu mai au zâmbet și nici leac, Doar privesc,ascultă și tac. Cu sufletul plin de poveri, Pășesc parcă spre nicăieri ... Se duc încet către apus  Și nu mai au nimic de spus.  Au muncit mult și-au tot sperat, Dar din rău în mai rău au dat Și azi profund dezamăgiți  Își pun nădejdea doar în sfinți.  ✍Maricica Tîrșa 

Nu-i bogat cel care are, E bogat cel ce împarte Faptele ne dau valoare, Din ce dăm ne facem parte. Prea multe, nimeni nu are Și sunt mulți cei care cer Nu la toți le dăm crezare, Însă nu toți sunt la fel. Numai Domnul știe lumea, Dar să dea oricine poate De-mpărțim cu alții pâinea, Vom avea în cer de toate. ✍ Maricica Tîrșa 

Când ți s-a umplut paharul Că ai fost tratat nedrept, Să-nchizi iute cu fermoarul Buzunarul de la piept. Pune anunț de îndată Pentru cine n-a-nvățat, Că în suflet, niciodată, Nu se intră încălțat. ✍ Maricica Tîrșa 

  M-a trecut viața prin frig, Însă n-am putut să strig. Numa'-n gând am spus usor: -Doamne, dă-mi tu ajutor!  M-a trecut viața prin foc  Și nu mi-a plăcut deloc. Nu m-a ars, m-a încercat, Să vadă de sunt curat.  N-am să spun că mi-a fost greu, Am primit și ce-am vrut eu, Dar toate au fost cu-n rost, Să fiu astăzi ce n-am fost... Viață, m-ai făcut om mare, Nu de succes, de valoare. ✍ Maricica Tîrșa 

Lasă să cadă vălul gros Și vei vedea lumina Nu te sfii,către Hristos, Întinde și tu mâna. Durerea ce nu poți s-o spui La nimeni, niciodată, S-o-ncredințezi în mâna Lui, El vindecă și iartă. ✍Maricica Tîrșa  

E vremea învierii  Pentru umanitate. Nu suntem dați uitării, La poartă iar ne bate.  Cu aceeași iubire Pe fiecare strigă: -Veniți la mântuire! EL cheamă, nu obligă.  E viu și ne vorbește, Nu îi recunoști glasul? Și astăzi se jertfește Să ne îndrepte pasul.  O ultimă chemare... Să nu-l lăsăm să plece! Fără a SA-ndrumare, În suflet ne e rece.        versuri Maricica Tîrșa 

Zăresc și azi doi ochi  căprui,  Cărări de basm ce nu mai sunt  Pășeam spre ei cu pas mărunt, Când mă simțeam a nimănui.  Mă despleteai ades de gânduri,  Cu șoapte-nmuiate-n iubire  Mi-ai fost și leagăn și psaltire, Măicuță mea, în  multe rânduri.  Când povesteam ca între  fete,  Mă dojeneai cu modestie  Azi inima îmi e pustie,  Că nu e nimeni să mă ierte.  De-aș putea cerul să-l descui,  Să te privesc ,să mă privești, Ți-aș spune ce mult îmi lipsești,  Ca tine mamă nimeni nu-i.  Mamele nu mor niciodată , Doar se întorc la Dumnezeu RUPTE  din rai ,ne sunt la greu, Balsam pe inimă și soartă.  ✍ Maricica Tîrșa 

 De mâine să nu ai teamă,  E plecat în viitor.  Clipa de acum te cheamă , Să fii blând și iubitor.  Pentru mâine griji nu-ți face,  Fiindcă mâine nu există.  Fă cu astăzi ce îți place,  Iar de pare greu, insistă.  ✍ Maricica Tîrșa 

,,În orice om o lume își face încercarea" Nu ne ajunge apa pe care a strâns-o marea, Să ne spălăm durerea ce-n oase ne-a pătruns,  Ne-am rătăcit pe cale și departe-am ajuns. Puțini mai stau de strajă la margine de gând, Din lipsă de iubire ni-i sufletul flămând Prin mărăcinii sorții călcăm desculți, și rar, Ne așezăm genunchii în rugă la altar. Credința e firavă ,iar ceața mult prea deasă, Doar iubirea mai știe cărarea către casă... Speranța adormită cotrobăie-n unghere Și scoate la iveală un stop de mângâiere . Văd raze de-nceputuri țâșnind din viitor, Iubirea ne arată o cale spre izvor. Scânteia se aprinde în suflete de ceară Și-n  lume  înflorește o nouă primăvară. ✍ Maricica Tîrșa

Într-o lume îmbâcsită cu minciuni și ură , Orice inimă rănită caută căldură. Oare care e secretul ca iubirea să nu moară,  Când o vorbă rătăcită face sufletul să doară?  Dacă dai și-aștepți să iei,celălalt îți dă ce are... Nu mereu primești ce vrei și așa strângi supărare.  Mulți spun vorbe fără rost și cu ele îți șterg din zâmbet, Însă toate au un cost, tu să nu îi calci pe suflet!  ✍ Maricica Tîrșa  Drepturi de autor rezervate 

Atunci când în viață eu mă simt răpus,  Cu lacrimi ÎL chem pe Domnul Isus.  Și de n-am pe nimeni și necazu'-i greu, Ajutorul vine de la Dumnezeu.  În genunchi la cruce mă așez  smerit: -Ajută-mă Doamne că m-am  rătăcit! Dă-mi  a ta iertare și de vrei mă îndrumă, Calea  luminează-mi să îți calc pe urmă.  În a mea durere pacea se strecoară.  Tu mă iei de mână, pentru-a câta oară? Și orice durere lângă TINE piere Bunul meu ISUS, Tu-mi ești mângâiere !  Brațul  tău puternic alungă suspinul Și din cupa vieții îmi arunci veninul. Fac o plecăciune din recunoștință,  Că ai sădit în mine curaj și credință.  ✍ Maricica Tîrșa 

Avem nevoie de iubire,  Suntem bătuți de vânt si ploi. Tristețea scrisă în privire, Arată durerea din noi.  Iubire este din belșug,  Însă o dăm la schimb ca-n piață Așa ne punem singuri jug, Adunând tristețe pe față.  Chemarea Lui e încă vie: -Veniți toți cei împovărați! Iubirea Lui fără sâmbrie Ne-o dă la toți,luați,luați!  Din ce luăm să împărțim, În dar așa cum am primit  Și între noi să ne iubim, Curat,cum doar EL ne-a iubit. ✍ Maricica Tîrșa 

Când lumina a venit, În palma SA m-am cuibărit Am povestit mult,despre tot Așa am înțeles... CĂ POT. La porți străine nu mai bat, Ieri am cerut, azi am de dat Și dau pân' la ultimul gram, Fiindcă am înțeles... CĂ AM. Dar tot ce dau vine de sus, Calea mea duce la ISUS, În pieptul meu EL este viu, Tot EL m-a învățat... SĂ FIU. ✍Maricica Tîrșa 

Omul bun iartă și uită, Vorba lui e chibzuită.  Trece multe sub tăcere  Și în schimb nimic nu cere.  Îl doare ca pe oricare Toate vorbele amare,  Dar durerea nu-l oprește,  Chiar și rănit te iubește.  N-are timp de judecată, Dă și nu cere răsplată. E-nvelit cu modestie, Fapta lui Domnul o știe.  Vrea de bine să te legi,  Dar te lasă să alegi. Să scăpăm de amăgire, Unde-i forță nu-i iubire.  ✍ Maricica Tirsa 

Sunt oameni ce te pot iubi, Indiferent ce ai face. Când de necaz te vei izbi, Sunt oameni ce te pot iubi Lângă ei poți din nou zâmbi, Iubirea lor te reface. Sunt oameni ce te pot iubi, Indiferent ce ai face. Sunt oameni ce nu te iubesc, Indiferent ce ai face. Cei care de rău te vorbesc, Sunt oameni ce nu te iubesc Dar nu te teme, e firesc! Zâmbește și dă-le pace! Sunt oameni ce nu te iubesc, Indiferent ce ai face. ✍ Maricica Tirsa 

Azi încă un an primești. Viața  să-ți  fie ușoară,  Lângă cei ce îi iubești La mulți, mulți ani surioară! Să-ți  dea Domnul fericire Și multă pace în suflet, Să porți soarele-n privire Și pe față numai  zâmbet. ✍ Maricica Tîrșa 

M-a pus viața  la-ncercare Fiindcă a vrut să mă-nvețe, Că în lumea asta mare Sunt oameni cu multe fețe. A știu c-o să mă doară, Dar i s-a părut firesc, Crezând că a doua oară Eu voi ști să mă feresc. Dar eu am întors obrazul Și pe-o parte și pe alta, Iar când a venit necazul, Am crezut c-așa e soarta. Întrebarea  mi-e firească -Viață, ce n-am învățat? -I-ai lăsat să te lovească, Dar nu pe toți i-ai iertat. Necazul nu-i de la soartă. Nu ne bate Dumnezeu. Lecția  neînvățată, Ne doare așa de rău.    ✍ Maricica Tîrșa 

La o ușă cenușie, Un om cumpără o clipă. Oameni mulți încep să fie La o ușă cenușie  Stau pe hol, sau pe hârtie  Să-i înțepe în aripă. La o ușă cenușie, Un om cumpără o clipă.  Azi nu vă spun poezie, Se-ntâmplă-n realitate. Și mi-e inima pustie, Azi nu vă spun poezie. De la ușa cenușie,  Unii oameni primesc moarte.  Azi nu vă spun poezie, Se-ntâmplă-n realitate.  Aplecați de grea povară, Plătim pentru libertate. Doamne, mult vor să ne ceară! Aplecați de grea povară, Ne i-au orice primăvară  Și-n schimb ne dau pașapoarte. Aplecați de grea povară, Plătim pentru  libertate.  ✍Maricica Tîrșa 

Mulțumim Planetă-Albastră Pentru soare, pentru vânt, Mamă Terra,mama noastră,  Azi îți facem  legământ.  Vom păstra zarea senină, Poarta către Dumnezeu  Și cu a noastră lumină, Te vom curăța de rău.  Îți vom aseza pe rană, Iubirea pură de frați  Latura noastră umană, Va răsună din Carpați.  Noi toți  vom găsi mijloace, Albe ca floarea de crin. Pe pământ să fie Pace, Și crenguțe de măslin . ----------------- Porumbeii să se joace, Cu crenguțe de măslin.         ✍ Maricica Tîrșa 

Pentru un viitor frumos, O vreme am umblat desculți... Durerea ne-a făcut adulți, Dar ne-a ajuns până la os. Ne-am învățat cu mai puțin Și-am fost cuminți, mult prea cuminți. De multe ori am strâns din dinți, Să fie mâine mai senin. Flămânzi și de durere roși, Ne-am mulțumit cu firmituri, Hrănind cu ele multe guri În timp ce ne vindeau...gogoși. Același adevăr trunchiat Primim și azi la mic-dejun, Dar astăzi nu ezit să spun: -Ajunge,NOI ,ne-am săturat! ✍Maricica Tîrșa 

Așa este omul când trece prin lume,  Adună nimicuri să-și facă un nume. Le strânge cu trudă, în suflet le bagă, Aceste nimicuri de cer îl dezleagă.  Târziu își dă seama, când viața îl doare,  Că tot ce a strâns nu are valoare.  Alegeri greșite luate din teamă,  L-au dus prea departe de casă, de mamă.  Privește în urmă cu lacrimi în barbă De Paști, de Crăciun, muncea ca să aibă  Azi vine acasă cu păr grizonat Și are un nume, dar toți l-au uitat...  ✍ Maricica Tirsa 

M-a oprit o clipă viața, Să mă-întrebe cum trăiesc. Mi-a văzut în lacrimi fața Și-a gândit că pătimesc. -Sunt puțin cam necăjită, I-am spus cu-n zâmbet fugar. Dar de azi sunt hotărâtă, La necaz să pun hotar. Mi-am ieșit puțin din fire, Dar am învățat ceva: Unde nu găsești iubire, Să nu cauți altceva... ✍Maricica Tîrșa